O ipocrizie de carte pe care am cumpărat-o datorită unei publicităţi peste medie şi pe care am terminat-o de citit doar pentru ca recenzia să fie justificată până la final. Îceputul este frumuşel, îi acord credite pentru el, o multitudine de sentimente în care probabil 90% dintre cititori se regăsesc cel puţin în 2-3 dintre enumeraţiile înşiruite. O strategie bună de început, să recunoaştem. Ceea ce urmează este însă un amalgam de contradicţii şi multe virgule între subiect şi predicat (greşeală pentru care profesoara din clasa a VIII-a ne trosnea adesea, la vremea respectivă).
Băiatul de care Irina este îndrăgostită la începutul cărţii (n.r. Matei) şi pe care îl iubeşte aproape până la finalul celui de-al doilea volum este nici mai mult nici mai puţin decât un manelist cu replici pe măsură. Vai, ce cuceritor! Îmi e greu să înţeleg cum de o persoană capabilă să scrie o astfel de prefaţă a cărţii (bună, admit) poate avea drept ideal de bărbat un papiţoi. Dar… era un papiţoi doldora de bani. Pentru multe fete aceasta este o justificare pe măsură.
Irina, aşa cum se descrie ea:
“Doar o fată simplă şi modestă.” (pag. 38)
“Am cam un metru şaptezeci înălţime şi aproximativ 60 de kilograme şi… am sânii mari, foarte mari, adică imenşi. Sunt complexată de asta. Ştiu că bărbaţii sunt atraşi de sânii mari, dar ai mei sunt exageraţi! Am părul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Şi e ondulat natural şi atât de lung, încât uneori mă aşez pe el, dacă nu este prins. Ce să-ţi mai spun? Am ochii verzi şi mi se spune des că sunt expresivi. Hai să-ţi zic şi despre stilul meu vestimentar. Eu nu mă îmbrac la fel ca toată lumea, pentru că am stilul meu. Îmi plac ţinutele feminine; rochiile lungi, mai ales dacă au croială medievală; fustele şi hainele în care mă simt lejer. Nu suport să fac parte din tipare şi nici să mai văd alte tipe îmbrăcate la fel, de aceea încerc să fiu unică.” (pag. 39-40)
“Doar o fată simplă şi modestă.” (pag. 38)
“Am cam un metru şaptezeci înălţime şi aproximativ 60 de kilograme şi… am sânii mari, foarte mari, adică imenşi. Sunt complexată de asta. Ştiu că bărbaţii sunt atraşi de sânii mari, dar ai mei sunt exageraţi! Am părul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Şi e ondulat natural şi atât de lung, încât uneori mă aşez pe el, dacă nu este prins. Ce să-ţi mai spun? Am ochii verzi şi mi se spune des că sunt expresivi. Hai să-ţi zic şi despre stilul meu vestimentar. Eu nu mă îmbrac la fel ca toată lumea, pentru că am stilul meu. Îmi plac ţinutele feminine; rochiile lungi, mai ales dacă au croială medievală; fustele şi hainele în care mă simt lejer. Nu suport să fac parte din tipare şi nici să mai văd alte tipe îmbrăcate la fel, de aceea încerc să fiu unică.” (pag. 39-40)
Drăgă Irina, eşti o fată foarte simplă şi foarte modestă. Ironic, nu? Mai ales că paginile sunt atât de apropiate încât faptul de a te contrazice singură devine atât de evident.
Nu mai notez şi paragraful în care vorbeşte despre caracterul ei pentru că este exact acelaşi stil. Plin de… “modestie” şi “simplitate”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu